Bun venit în țara românilor plecați, Mircea Cărtărescu!
de Mihnea Mihai
“Inutil să spun că n-a fost niciun jurnalist român la ceremonia de la Lübeck (sau de la Cap de Formentor) și că nu mi s-a solicitat niciun interviu în mediile românești despre cele două premii internaționale primite anul acesta. Nicio instituție politică, culturală, literară etc. n-a găsit cu cale să spună ceva despre mica mea realizare din, nu-i așa, anul centenarului. Nu am eu nevoie de toate astea, dar așa ar fi normal într-o lume civilizată. E motivul pentru care trebuie să consemnez eu însumi, aici, pe Facebook, aceste biete întâmplări. Dacă nu scriu eu, nu scrie nimeni. Vă spun sincer, mi-e tare rușine că trăiesc într-o lume ca a noastră. Și aici nu mai e vina lui Dragnea&Co.” Mircea Cărtărescu, 19 noiembrie 2018 via Facebook
Ni se cere să ne mândrim că suntem români. Ni se flutură, retoric, pe lângă urechi ,clasica întrebare “Unde ne sunt valorile?”. Apoi suntem invitați la sarmale și fasole cu ciolan.
Centenar într-o țară mândră și suficientă. Și valorile? Valorile sunt chiar lângă noi. Și trebuie să scrie singure despre ele, pentru că nimeni nu este interesat de ceea ce fac. Cu un ochi pe mâncare și jumătate de ureche aplecată asupra discursurilor sforăitoare uităm de România vie și valoroasă. Ne place să ne plângem înaintașii cu valorile și meritele lor (chiar dacă uităm cu plăcere de slăbiciuni și defecte) dar nu vedem azi, în prezent, valorile vii de lângă noi.
Caragiale ne-a descris cu umor amar și s-a retras, diasporean avant la lettre, în ultimii ani ai vieții la Berlin. Brâncuși a dorit să-și doneze operele prin testament statului român. L-am refuzat, printr-o decizie susținută de George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu, sculptorul Ion Jalea și, nu în ultimul rând, Mihail Sadoveanu. Oamenii noștri de știință se împlinesc în marile laboratoare și centre de cercetare ale lumii. Mare parte dintre ei sunt cu inima acasă, în România. Și mulți au fost refuzați deja de România cu recunoașterea unor diplome occidentale, pe motive bizare. Premiem olimpicii? Da, dar vin părinții să ridice premiile pentru că titularii au plecat, pe bună dreptate, să studieze la universități de vârf, cum nu avem în țară. Vrem să deschidem firme competitive cu investitii pentru start-up uri? Cel mai bine plecăm, pentru că alte țări sunt mai prietenoase cu omul întreprinzător și creator.
Ignorarea lui Mircea Cărtărescu de către români face parte dintr-o tradiție. O tradiție pe care ne e rușine s-o sărbătorim în an centenar. O tradiție despre care va trebui să vorbim, pentru că fără asumarea defectelor nu le vom putea îndrepta.
Dar până atunci să-i urăm lui Mircea Cărtărescu bun venit în clubul select al românilor ignorați . Noi, cei plecați din țară, vă înțelegem prin propria noastră experiență. Și, cum am văzut că în alte locuri valorile sunt respectate, vom lucra la schimbarea în bine a României. Până atunci când România își va recunoaște valorile. Până atunci, când cinstirea eroilor din trecut se va împleti armonios cu respectul față de valorile prezentului. Până când România va deveni europeană: cu mintea și cu inima.
Foto credit : Lutz Roeßler via Lübecker Nachrichten
