de Mihnea Mihai
Cu gândul la posibilele alegeri anticipate, guvernul dăduse în data de 4 februarie ”Ordonanța de urgență privind modificarea şi completarea unor acte normative în materia alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, precum şi unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a alegerilor parlamentare anticipate” (textul complet aici). La exact două săptămâni după aceea, în data de 18 februarie, comisia juridică a Senatului propune ordonanța spre respingere. Cu această ocazie ne întâlnim în Comisia Juridică din Senat cu Șerban Nicolae, personaj malefic al luptei anti-justiție. Așa cum se cade, Șerban Nicolae se opune și în situația de față adoptării ordonanței de urgență. Motivul invocat? Avizul negativ al Consiliului Legislativ.
În această situație, Șerban Nicolae are formal dreptate. Pentru cei dintre dumneavoastră dornici de o reîntâlnire cu tehnologia web anterioară anului 2010, site-ul Consiliului Legislativ menționează acest aviz, pe care îl găsiți sub numărul 106 din data de 10.02.2020. Din păcate, conținutul avizului nu este accesibil. Despre fondul avizului nu putem spune, deci, nimic.
Ce înseamnă actuala mișcare de trupe? O căutare pe site-ul Monitorului Oficial în data de 20.02.2020 după ordonanțe de urgență publicate în acest an ne prezintă ordonanța ca fiind în vigoare. Dar situația se poate schimba rapid dacă parlamentul, în structura sa neschimbată din anul 2016, se hotărăște să respingă ordonanța. Noi vom relua aici discuția despre punctele vulnerabile ale ordonanței, pe care le-am menționat deja public; considerăm însă că simpla prezență a senatorului anti-justiție independentă Șerban Nicolae în Parlamentul României, ba chiar în Comisia Juridică, ne oferă suficiente argumente de a ieși la vot și de a vota un nou parlament mai responsabil, fie în cadrul alegerilor anticipate, fie în cadrul alegerilor la termen.
Legat de alegeri în sine, trebuie să fim pregătiți pentru ambele variante: varianta în care ordonanța va rămâne în vigoare și varianta în care ordonanța va cădea. Pentru noi, cazul rămânerii în vigoare este comparativ favorabil. Dar nici cazul în care ordonanța ar pica nu ne aduce înapoi în situația de haos și dezorganizare de la europarlamentare.
De ce? Diferența între proasta organizare din mai și organizarea incomparabil mai bună din noiembrie 2019 la alegerile în străinătate este dată, în primul rând, de folosirea tabletelor SIMPV în crearea listelor suplimentare de alegători. Un rol mai mic, dar de asemenea important, l-a jucat și votul prin corespondență. Chiar și cu legislația prezentă, aceste două proceduri pot fi folosite la alegerile parlamentare. Este adevărat însă că votul în trei zile nu ar mai exista și că reprezentarea diasporei ar reveni la numărul nejustificat de mic din prezent. Experiența prezidențialelor din 2019 ne spune însă că posibilitatea de a vota vinerea a fost folosită mai degrabă puțin, sâmbăta fiind mai populară, dar că majoritatea alegătorilor au preferat să vină duminica, cu o tendință de creștere spre după-amiaza zilei. Să nu uităm, fapt important, că votul în trei zile îngreunează găsirea delegaților pentru secțiile de vot, că necesită un efort suplimentar pentru găsirea unor săli libere timp de patru zile și pune în mod firesc problema suplimentară a pazei secțiilor în timpul nopților din întregul weekend electoral. Credem că putem compensa neajunsul votului într-o zi printr-o mai bună organizare a votului prin corespondență și printr-o publicitate adecvată făcută de autorități acestui tip de vot. De asemenea, reprezentarea diasporei în Parlament poate și trebuie să fie repusă în discuția noului legislativ. Ideal și corect ar fi să existe o normă de reprezentare unică pentru țară și diaspora.
În cazul respingerii ordonanței dispare și posibilitatea de a vota la parlamentare la orice secție din țară sau străinătate, indiferent de domiciliu sau reședință. Pe termen scurt, votul la orice secție pare o soluție bună, care răspunde mobilității crescute a românilor. Costul acestei flexibilități crescute este însă diluarea legăturii între locuitorii unui județ și senatorii ”lor” județeni sau, în cazul diasporei, legătura între românii plecați și parlamentarii de diaspora. Ar fi posibil, conform prevederilor acestei ordonanțe, ca de exemplu parlamentarii din București să fie votați de un număr semnificativ de persoane care nu locuiesc cu acte în București? Noi credem că da. Ar fi acest fenomen de dorit? Se pot găsi argumente pro și contra, în funcție de timpul petrecut de acel alegător în județul în care votează.
Mobilitatea crescută este un fenomen global și un semn al dezvoltării României. Nu suntem, deci, singura țară confruntată cu o mobilitate crescută a alegătorilor. Majoritatea țărilor occidentale răspund acestui fenomen crescute prin folosirea votului prin corespondență. Poate că putem profita de acest moment pentru a oferi posibilitatea, pe termen mediu, și cetățenilor români cu domiciliul în țară de a vota prin corespondență. Astfel s-ar elimina o prevedere actuală care este văzută de anumite persoane ca o discriminare pozitivă a diasporei.
În concluzie, avem în ambele variante mecanisme pentru a evita căderea în situația din mai 2019. Important este să le folosim inteligent și să ne interesăm din timp de posibilitățile noastre de vot. Și, aș mai spune, să avem proaspăt în minte chipul senatorului Nicolae și al tuturor colegilor săi de luptă anti-justiție atunci când credem că ne lipsesc argumentele pentru vot. Oameni ca ei au ajuns acolo pentru că mulți dintre cei care puteau vota mai bine au ales să stea acasă.
Foto credit: Rezist Zürich. Instantaneu cu un copil participând la votul pentru copii, alegerile prezidențiale 2019
