Doi scriitori de origine română din Elveția – Cătălin Dorian Florescu și Marius Daniel Popescu au fost decorați luna trecută de către președinția României cu ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler. Rezist Zürich i-a invitat să scrie câteva rânduri pentru cititorii paginii noastre, care ne urmăresc în special de acasă, din România.
Astăzi publicăm răspunsul lui Cătălin Dorian Florescu, scriitorul din Zürich, care se bucură de mare popularitate în Elveția și în spațiul literar german. Deși plecat acum 36 de ani din Timișoara natală, când era încă un copil, Florescu nu și-a uitat originile și ne scrie azi despre importanta rezistenței urmată de organizarea politică. “În fine exist și eu și nu sunt singur” e o scrisoare spre casă, scrisă cu multa căldură, speranță și … inimă.
Scurtă scrisoare spre acasă
Am stat în ultimii doi ani de mai multe ori în București, pentru perioade mai lungi. Am văzut cum s-au adunat mii de oameni în Piața Victoriei, dar și cum, încetul cu încetul, numărul a scăzut până când a rămas numai … unul. Rezistența este importantă, este ca o trezire, te simți în viață. „În fine, exist și eu și nu sunt singur“, așa ar putea fi descrisă experiența rezistenței în comun.
Rezistența, care se creează din sentimentul de justiție și mânie, te revitalizează pe o anumita perioadă, dar după aceea poate să obosească. Pe acest lucru mizează deseori cei ce sunt la putere: pe recăderea poporului – sau a celor ce s-au trezit – în tăcere, în pasivitate, în cinism și, în cele din urmă, în complicitate.
Dar povestea nu trebuie neapărat să se termine așa: după rezistență trebuie sa urmeze următorul pas, acela al organizării politice în cadrul democrației parlamentare. Este un drum anevoios și încet, dar singurul pentru cei care cred în democrație și că revoluția începută în decembrie 1989 trebuie dusa la capăt.
Ideea că alte popoare din Estul Europei ar fi înțeles lecția democrației mai repede si mai trainic decât românii trebuie revizuită ca urmare a trezirii societății civile românești.
Populismul vestic de dreapta, îmbrățișat cu entuziasm și de țări precum Ungaria sau Polonia, are din păcate mult succes, dar este nociv pentru moralitatea societăților.
Mi-aș dori sa văd în toate aceste locuri sute de mii de oameni, care să demonstreze încontinuu pentru drepturile omului, toleranță și umanism. În schimb, mulți se complac în tăcere – dacă nu chiar împărtășesc scopurile demagogilor. O parte din poporul român însă și-a ridicat in fine capul. Sper să nu-l mai aplece niciodată, nici măcar din oboseală.
Despre Cătălin Dorian Florescu
Pentru cititorii de literatură germană, Cătălin Dorian Florescu este de mulți ani un reper. Plecat definitiv din România la vârsta de 15 ani, se stabilește cu familia la Zürich, unde urmează studii de psihologie și psihopatologie. Din 2001 trăiește tot aici ca scriitor liber profesionist. Romanele sale ”Vremea minunilor”, ”Drumul scurt către casă”, ”Maseurul orb”, ”Zaira”, ”Jacob se hotărăște să iubească”, pentru care a obținut în anul 2011 Premiul Pentru Cea Mai Bună Carte a Anului în Elveția, au apărut în traducere românească la editura ”Polirom”. De curând, traducerea romanului ”Bărbatul care aduce fericirea” a apărut la prestigioasa editură Humanitas.
Prin romanele lui, binecunoscute publicului de limbă germană, el creează o punte între estul și vestul continentului nostru. În anul 2018 primește premiul Andreas Gryphius pentru întreaga operă literară, un premiu acordat pentru opere literare ce își asumă rolul de punte între Est și Vest.
