23 august sau drumul greu spre libertate

www.cristian-bucur.ro

de Mihnea Mihai

23 august este o zi semnificativă pentru România. Din păcate ea rămâne marcată în mentalul românilor de falsa semnificație pe care ne-a inoculat-o școala comunistă. Astăzi, de fapt, rememorăm două evenimente care aveau să schimbe masiv cursul istoriei veacului XX, atât în Europa de Est, cât și în România.

Acum 80 de ani, Germania nazistă, prin ministrul de externe Ribbentrop, și Uniunea Sovietică, prin comisarul pentru Afaceri Externe Molotov, semnează un tratat de neagresiune la Moscova. Neagresiunea între puterile semnatare nu avea să însemne nimic bun pentru țările Europei de Est, prinse de cele două mari dictaturi ca între ciocan și nicovală. Ambele considerau statele Europei Centrale și de Est drept teritoriul pe care se pot extinde. În condițiile date, aceste state au doar de pierdut și, în cele din urmă, vor pierde.

Victime directe ale pactului de neagresiune și ale împărțirii din protocolul secret adițional, sunt cele trei state baltice: Lituania, Estonia și Letonia, care sunt cedate Uniunii Sovietice și România, căreia vecinul de la Est îi va răpi, ca urmare directă a pactului, Basarabia. Răspândirea răului în Europa, atât sub forma extremismului de dreapta, cât și a celui de stânga, nu ar fi fost posibile fără colaborarea celor două sisteme. Acest adevăr ne este reamintit și astăzi de opera artistului lituaniano-american Ray Bartkus, pe care o vedeți în imaginea de mai jos.

We share the artwork by internationally acclaimed Lithuanian-American artist Ray Bartkus, reminding of collaboration between Nazi and Soviet totalitarian regimes.
Foto credit : Embassy of Lithuania in Washington, D.C.

La exact 5 ani după parafarea colaborării dintre cele două extremisme, alt 23 august avea să marcheze istoria României și evoluția celui de-al Doilea Război Mondial. Confruntat cu pierderile de pe Frontul de Est și intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, dar și cu lipsa de garanții concrete în tratativele duse cu aliații anglo-americani prin apropiații săi Grigore Niculescu-Buzești și Victor Rădulescu-Pogoneanu, tânărul rege Mihai I, alături de reprezentanții partidelor democratice, constrânse să coopteze și partidul comunist în acțiune, răstoarnă dictatura Mareșalului Antonescu și scoate România din alianța cu Germania.

Regele Mihai I într-o fotografie din anul 1947
Foto credit : Jozef Trylinski [Public domain]/Wikipedia

Această acțiune salutară, care a scurtat durata celui de-al Doilea Război Mondial, și s-a bucurat de sprijinul unor oameni de stat ca Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu și Constantin Titel Petrescu, a scos România de sub influența Germaniei. Totuși, ea nu a putut împiedica intrarea țării noastre în sfera de influență rusească. Legat de acest eveniment, regele Mihai avea să remarce peste 60 de ani, într-un discurs rostit în 2004 la Cotroceni, următoarele:

”Dacă actul de la 23 August nu a oprit ocupația și subjugarea noastră într-o dictatură care a durat decenii după aceea, atunci care este totuși semnificația lui? Și, dacă nu are semnificație, de ce îl celebrăm astăzi? Cred că ziua de 23 August 1944 are nu numai o mare importanță, dar ne poate servi de model, în viitor. Actul pe care l-am condus nu a fost o capitulare fără condiții. A fost o încercare a mea de a salva suveranitatea României, prin încercarea tuturor șanselor, oricât de subțiri, care ne mai erau la îndemână. Mai mult, a fost o încercare de a readuce democrația în colțul acesta al Europei.

Aș fi putut să mă limitez la o schimbare de guvern. Dar primele mele acțiuni au fost să anulez legislația rasistă pusă în funcțiune în timpul războiului, să restaurez Constituția democratică din 1923, să garantez egalitatea tuturor cetățenilor noștri și să garantez libertatea cuvântului și alegeri libere. În acest sens, a fost un act de eliberare pentru întregul popor. Perioada de libertate a fost scurtă, și decenii negre au urmat. Dar, faptul că marea majoritate a poporului m-a sprijinit în timpul acela în acest efort, rămâne cea mai mare satisfacție din viața mea.”

Împlinirea năzuințelor de atunci ale regelui Mihai avea să se realizeze târziu, după Revoluția din 1989, prin aderarea României la NATO și, mai apoi, la UE. Și, de fapt, noi confirmăm această realizare de fiecare dată când ne exprimăm prin vot sau implicare în viața cetății opțiunile noastre pentru o Românie democratică, liberă și cu o justiție independentă.

În ciuda neajunsurilor, România de astăzi este mult mai sigură și mai bine apărată decât era acum 80 de ani. Sub umbrela NATO, un nou 1939 este aproape imposibil. Acest fapt, pentru care românii au luptat și au suferit mult, poate fi trecut cu încredere pe lista reală a realizărilor României din 1859 încoace.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *