Tu cum ți-ai format educația financiară?

de Flavia Taras

Încă nu am multe amintiri despre educația mea financiară. Dar iată câteva:

Eram în școala primară când am văzut pentru prima dată un formular simplificat al unei declarații fiscale. Bineînțeles că nu dețineam mai nimic (cum de altfel nu e cazul nici astăzi). Totuși știu că mi s-a părut interesant să fac o listă cu tot ce am – da, poate că am fost o tocilară dintotdeauna – deși nu cred că am terminat-o vreodată. Mai ales nu atunci când au început să devină mai complexe odată cu trecerea timpului. Pentru că nu cred că am văzut acea declarație numai o singură dată în școală. Ea a revenit de multe ori, spre disperarea colegilor mei care nu erau foarte prieteni cu numerele.

Și mai știu cât de importantă și matură m-am simțit când am început să îmi gestionez singură un cont la bancă și să învăț despre asigurări și cum se plătesc pe la 14 ani. Bineînțeles că m-au ajutat și părinții mei la început, dar în curând m-am familiarizat cu sistemul și m-am obișnuit cu faptul că lucrurile trebuie să funcționeze ușor și intuitiv.

Cu toate acestea, eu am crescut în România. Care este explicația…?

Poate că totuși nu erau amintirile mele. Poate că le-am împrumutat din memoria oricărui membru al societății în care îmi fac veacul de vreun an și jumătate.

Dar acum îți voi povesti despre o discuție pe care cu siguranță am avut-o: îmi povestea mama ieri seară despre completarea declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice și despre haosul administrativ pe care aceasta l-a creat. Un haos de asemenea proporții că oamenii au nevoie de ajutor de specialitate pentru a înțelege ce trebuie să facă. Nu e de mirare că mulți oameni renunță la a mai completa rubrici cu nume despre care nu știu la ce se referă și care nici nu conțin vreo explicație. Nu e de mirare că se creează blocaje pe care nimeni nu știe să le interpreteze. Nu e de mirare că singurul lucru care crește în domeniul financiar în România pe lângă deficitul bugetar și inflația este frustrarea cetățenilor. Nu îi condamn pe părinții care vor să-și țină copiii departe de asemenea jungle birocratice cât mai mult posibil. Până la urmă, cine ar vrea să îi toace nervii propriei odrasle cu impozite și contribuții pe care trebuie să le calculeze și să le raporteze singură sau cu bonificații pe care nu are cum să le primească? Care toate trebuie depuse pe un site nefuncțional.

Dar dacă ai citit până aici trebuie să știi ceva: nu vreau să spun că lucrurile nu merg la noi în țară, vreau să spun că ar putea merge altfel. Poate acum mă consideri naivă, dar eu cred și că se poate. Iar ca să ajungem acolo ne trebuie multă educație care din păcate nu se face încă la scală largă. Însă am încredere că se va întâmpla, iar până atunci, hai să încercăm să învățăm de acasă puțină economie aplicată la viața reală. Completează un formular împreună cu ai tăi. Fă-ți un cont la bancă. Învață ce e o dobândă și ce e un comision. Deocamdată ține numai de tine.