de Mihnea Mihai
Pentru români, ziua de 23 august are o dublă semnificație. În 1939, Uniunea Sovietică și Germania nazistă semnează pactul Molotov Ribbentropp. Înțelegerii dintre cele două mari dictaturi ale secolului 20 le cad victime țările baltice Lituania, Letonia și Estonia, țările est-europene Finlanda și Polonia precum și România, care cedează în urma ultimatumului sovietic, provinciile istorice Basarabia și Bucovina de Nord. Puse în fața unei alegeri imposibile, victimele pactului din august 1939 nu aveau să-și regăsească drepturile decât în 1990, după căderea regimurilor comuniste. Din 2009, Parlamentul European a stabilit ca în această zi să fie comemorate victimele stalinismului și ale nazismului. ”Să ne asigurăm că atât în vest, cât și în est, ororile trecutului nu se vor mai repeta”: acesta este mesajul pe care europarlamentarii inițiatori ai comemorării doresc să îl transmită europenilor și lumii întregi. Și, aș adăuga eu, să ne asigurăm că aceste orori sunt cunoscute și că înțelegem cum putem contribui, în contextul actual, ca ele să nu se repete.
De asemenea, tot la 23 august, dar cinci ani mai târziu, are loc un eveniment important pentru România și pentru evoluția celui de-al Doilea Război Mondial. La inițiativa regelui Mihai, cu ajutorul colaboratorilor săi apropiați și sprijinul partidelor istorice PNȚ și PNL, mareșalul Antonescu este arestat și România întoarce armele împotriva Germaniei. Decizia din august 1944 nu este o decizie ușoară. Prin revenirea în tabăra aliată, România salvează ceea ce se mai putea salva în acel moment. Transilvania de Nord, ocupată de Ungaria în 1940, va reveni României, dar nici ocupația sovietică, nici căderea sub dictatura comunistă nu mai pot fi evitate. Mai mult, inițiatorii și personajele principale ale loviturii de palat din august 1944 sfârșesc fie în exil, fie în închisorile politice comuniste. Dar gestul lor a meritat și, înțeles în adevărata lui semnificație, poate fi un punct de sprijin important pentru deciziile noastre de astăzi.
Ce înțelegem, deci, din semnificația zilei de 23 august? Odată, că ororile trecutului se pot combate doar prin ceea ce numim oarecum pompos întărirea democrației. Aici intră respingerea extremismelor de dreapta și de stânga, adică a fascismului și a comunismului, atât în forma lor clasică, cât și în formele lor adaptate zilelor de astăzi. Intoleranța față de alte păreri, dorința de a distruge societatea actuală în numele unei societăți aparent ideale, dorința de a fi mari prin excluderea celorlalți: toate aceste evoluții ne pot readuce în punctul în care, la fel ca în 1939, destinele noastre ajung la mâna unor dictatori și viața fiecăruia în parte nu mai valorează nimic.
Dar mai putem înțelege și altceva: că, în anumite momente ale istoriei, nu există decizii perfecte, dar există decizii mai bune decât altele. Așa a fost la 23 august 1944: rămânerea de partea Germaniei ar fi însemnat,pentru România un statut mult mai prost după război. Putea urma chiar pierderea totală a independenței. În acest sens, curajul și sacrificiul celor care au inițiat lovitura de palat din august 1944 merită toată aprecierea.
Astăzi, spre marea noastră bucurie, deciziile pe care le avem de luat sunt mult mai simple, dar nu mai puțin importante. Putem decide, de exemplu, dacă votăm sau nu. La fel ca în august 1944, opțiunile de vot sunt departe de a fi perfecte. Dar, la fel de evident pentru mine, există opțiuni de vot care ne readuc în momentul 2017 și ne împing spre dictatură așa cum avem și opțiuni care ne permit să evoluăm spre o societate mai liberă și mai democratică. Datoria noastră este, deci, să votăm. Chiar dacă votăm cu îndoieli și nemulțumiri. Evitarea extremiștilor de stânga și de dreapta, a celor care ne propun salvări utopice ce ne pot readuce dictatura este un motiv suficient pentru a ieși din casă sau, mai comod, de a vota direct prin corespondență dacă locuim în străinătate.
Odată la patru ani, decizia e în mâinile noastre. Și, chiar dacă ni se pare că nu contează atât cât ne-am dori, contează infinit pentru ca împărțeli ca cea din 1939 să țină de domeniul trecutului. În acest sens ne revedem la vot.
