Încotro după alegeri?

de Mihnea Mihai

www.cristian-bucur.ro

A trecut mai bine de o săptămână de la alegerile europarlamentare din 26 mai. Alegeri după care ne vine să spunem, precum odinioară Viorica Dăncilă, ”am repus România pe harta mondială”. Au lipsit doar vreo 10.000 de voturi pentru ca primele două partide pe care le trimitem în Parlamentul European să fie, nu numai declarativ, pro-europene. Referendumul pentru justiție a realizat confortabil cvorumul și ar trebui să pună punct practicii prin care legislația penală se schimbă prin ordonanțe de urgență. Spre satisfacția generală, dar independent de alegeri, vârful de lance al luptei împotriva statului de drept, Liviu Dragnea, a fost condamnat definitiv și se află în prezent în penitenciarul Rahova.

Este evident, alegerile din 26 mai au fost vârful unui val de emoție și de așteptări legat de schimbare. Mai ales așteptările legate de o schimbare rapidă a guvernării se dovedesc, în mod realist, greu de îndeplinit. Nu voi insista, deci, asupra acestui aspect, pe care îl văd în responsabilitatea partidelor. Voi vorbi însă despre situația pe care am trăit-o direct și care, în mod justificat, a creat multă emoție și în țară: votul diasporei.

Coadă la alegerile europarlamentare, Zürich Wetzikon, 26 mai 2019
Foto credit: Rezist Zürich

Ca într-o reluare nereușită a turului II al alegerilor prezidențiale din 2014, s-au repetat cozile nesfârșite de atunci, cu timp de așteptare chiar mult mai ridicat și scene cu oameni disperați pentru că nu au reușit să voteze. Am avut și de această dată, din nefericire, intervenții în forță ale poliției în cel puțin un caz (Haga). Într-un alt caz (Diemen) primarul, deși a încurajat spiritul civic al românilor care participau la vot, a menționat că nu va mai permite organizarea unei secții de votare atâta vreme cât statul român nu garantează că solicită suficiente secții ca să se poată vota în condiții bune. Se vorbește mult de responsabilitatea ministrului de externe Meleșcanu, cel care poartă răspunderea politică a organizării turului II al prezidențialelor din 2014 și se cere, consider, total justificat, demisia lui.

În spatele pozelor cu cetățeni care nu pot vota se află însă un fenomen mult mai mare. Printr-un calcul prudent, expertul antifraudă Paul Milata ajunge la concluzia că PSD a obținut două mandate în plus în Parlamentul European pe care nu le putea obține în diaspora dacă prezența la vot era la nivelul celei de 49% din România. Prin faptul că diaspora nu poate să-și exprime votul în totalitate, rezultatele alegerilor din România sunt alterate. Iar următoarele alegeri, cele prezidențiale, ne așteaptă în aproximativ 6 luni.

Ce este de făcut până atunci? Expert Forum, unul dintre ONGurile implicate în observarea alegerilor, a publicat un material cu titlul ”Câteva soluții raționale pentru votul din străinătate”. Cum votul electronic este o temă complexă și controversată, aproape imposibil de implementat în siguranță în cele șase luni rămase, soluțiile raționale sunt cele care rezolvă problemele evidente ale sistemului fără eforturi prea mari.

Primul punct identificat în studiul Expert Forum este organizarea de către MAE a unui număr corespunzător de secții de votare. Ca observator al alegerilor din 26 mai, dar și ca persoană implicată în discuțiile purtate de ambasada României la Berna cu reprezentanți ai partidelor politice (după știința mea USR și PLUS) și ai organizațiilor românești din Elveția, vă pot confirma importanța acestui punct. Deși s-a vorbit mult despre insuficiența secțiilor de votare din 26 mai, cel puțin în Elveția problema nu a fost lipsa de dialog între ambasadă și românii stabiliți aici. Numărul de secții din Elveția, deși dublat, a făcut doar cu greu față numărului crescut al românilor plecați care au dorit să voteze. Motivele pot fi analizate în detaliu, însă nu sunt imputabile doar ambasadei sau celor care au lucrat sub o presiune imensă în birourile electorale ale secțiilor de votare.

În opinia mea, prima urgență pentru prezidențialele din iarna acestui an este ca românii plecați să scrie atât MAE, cât și Autorității Electorale Permanente (AEP), să informeze aceste autorități despre dorința lor de a vota la alegerile prezidențiale în diaspora și să ceară să fie informați la rândul lor despre situația organizării secțiilor de vot. Modelul unui e-mail, precum și adresele unde trebuie trimis, îl găsiți aici. Întrucât organizarea secțiilor de vot diferă de la țară la țară și necesită aprobări, câteodată mai simple, câteodată mai complicate, din partea țărilor gazdă, este necesar ca aceste e-mailuri să fie trimise cât mai curând. De exemplu, în Elveția procesul de aprobare al unei secții de vot de către partea elvețiană durează peste 3 luni. În acest caz este recomandabil să trimitem mailurile în următoarele 14 zile, deci până la 18 iunie 2019.

Experiențele similare de la Europarlamentare ne-au arătat că atât MAE, cât și AEP, au răspuns cererilor trimise în virtutea legii 544/2001, cum este exemplul e-mailului de mai sus. Fiți pregătiți, în orice caz, pentru o discuție cu ambasada României din țara în care locuiți și care, cel mai probabil, vă va întreba de posibilitățile dumneavoastră de implicare concretă, fie ca membru în biroul secției, fie ca persoană care poate identifica un spațiu propice pentru organizarea unei secții de votare. Deși personal cred că MAE este informat de amploarea migrației și în mod sigur numărul mare de români plecați se reflectă într-un volum sporit de muncă în cadrul ambasadelor, consider că este necesar ca românii plecați să-și facă vocea auzită în fața autorităților. Și să le scrie, negru pe alb, că doresc să voteze și în ce localitate vor să-și exercite votul.

Vom mai reveni cu această temă și vom discuta despre importanța delegaților și a observatorilor din secția de votare. Până atunci, vă îndemnăm, vorba unui cunoscut slogan politic, să facem împreună primul pas și să solicităm, fiecare în parte, de la MAE și AEP, organizarea unei secții de votare într-un loc convenabil pentru noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *