Europa se reconstruiește, nu se dezintegrează

www.cristian-bucur.ro

de Mihnea Mihai

Cu o săptămână înainte de alegerile europene, cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung dedică în ediția sa din 18 mai o analiză situației actuale din Uniunea Europeană.

Europa nu se dezintegrează. Dimpotrivă” , se intitulează comentariul lui Andreas Ernst. Conflictele actuale, remarcate printre alții de președintele Comisiei Europene Juncker, dar și de istoricul Timothy Garton Ash, ”intensifică dialogul dintre europeni, îl concentrează pe câteva subiecte și creează o arenă care este astăzi urmărită cu atenție de mulți cetățeni europeni.”.

We Europeans Congress: prezentarea oficială a agendei cetățenești.
Foto credit: Parlamentul European

Desigur, așa cum se poate vedea și în campania electorală de la europarlamentare, opinia publică este încă națională. În Franța, campania este dominată de lupta Macron-Le Pen iar în Italia va decide asupra viitorului coaliției extremelor politice. În opinia mea, aceeași perspectivă națională a opiniei publice există și în România. Campania pentru alegerile europene reprezintă și pentru noi un instrument de măsură a pro-europenismului societății, dar și un mod prin care societatea românească reacționează la deriva autoritară a coaliției PSD-ALDE, sprijinită de UDMR. Elementul campaniei românești care ne apropie cel mai mult de problemele europene este reacția cetățenilor la politica autoritară a guvernului. Aici ar putea fi și punctul de pornire al unei alianțe pro-democratice și pro-europene mai largi: reacția românilor față de guvernul Dragnea ne apropie de reacțiile polonezilor, ungurilor sau italienilor față de autoritarismul guvernelor lor naționale.

În același sens argumentează și articolul din NZZ. În mod paradoxal, responsabili pentru crearea unui nou discurs european sunt extremiștii politici prin discursul lor anti-Islam și anti-imigrație. Coaliția pentru o Renaștere Europeană, inițiată de președintele Macron și susținută de politicieni de centru-stânga, ca actualul premier portughez Antonio Costa, fostul premier italian Renzi, dar și de politicieni liberali, ca belgianul Guy Verhofstadt apare ca o reacție la o temă cu impact european adusă în discuție de Viktor Orban. Pentru că atunci când Viktor Orban vorbește de o ”Europă a elitelor și băncilor” opusă unei ”Europe a muncii și a poporului” el aduce în discuție o temă cu impact ce depășește granițele propriei țări.

De altfel, așa cum remarcă NZZ, istoria Elveției a cunoscut un moment similar în perioada de dinaintea formării actualei confederații, în 1848. ”Lupta pentru structura instituțională a Elveției a creat pentru prima dată, în anii anteriori anului 1848, un public pan-elvețian în această țară eterogenă din punct de vedere confesional și lingvistic. La acea vreme, două modele elvețiene se opuneau în mod ireconciliabil: modelul suveranității tradiționale a cantoanelor, ancorată în principii religioase și modelului suveranității naționale liberale, organizate central.


Multilingvismul nu a împiedicat cu adevărat consolidarea celor două tabere. A fost mai ușor să te aliezi cu oameni care gândeau ca tine în ciuda barierelor lingvistice. Căci, așa cum spunea un contemporan, cei care au în comun “o inimă” au în comun și “o limbă”: comunicarea cu alți oameni cu idei asemănătoare este mai ușoară decât cu oponenții care vorbesc aceeași limbă. Procesul este similar în Europa în prezent.”

Europa, remarcă jurnaliștii de la NZZ, are nevoie de aceste conflicte dacă nu dorește să rămână o Europă a elitelor. Pro-europenii tradiționali trebuie să preia în mod constructiv criticile și să facă propuneri concrete de reformă. Această dezbatere va întări democrația și opinia publică europeană.

”Pro-europenii progresiști ar trebui deci să-și ia rămas bun de la ideea că există un proces de modernizare și civilizare care se desfășoară în mod unilateral de la vest la est și care culminează prin preluarea propriilor valori. Ceea ce ajută cu adevărat Europa să progreseze este o dezbatere deschisă și dificilă despre idei și instituții care ia în considerație diferențele de preferințe și de mentalități din Uniune. Rezultatul dezbaterii este o distribuție a puterii compatibilă cu dorințele europenilor între statele naționale și Bruxelles. Nu va exista o Europă din laboratorul constituționaliștilor, asta este sigur. Cel mai probabil vom avea o uniune cu diferite profunzimi de integrare și cu jurisdicții diferite. Această flexibilitate va întări coeziunea Uniunii, nu o va slăbi.”

Mă întreb cât de pregătită este România și opinia publică românească pentru această dezbatere? În mod sigur, rezultatele alegerilor europene de duminică vor decide asupra persoanelor care vor purta, în numele nostru, această dezbatere în cadrul viitorului Parlament European. Dar, pentru ca Europa să devină ”casa noastră comună” și în percepția celor care trăiesc mental în trecut și se uită sceptici în viitor, discuția europeană despre viitorul Uniunii ar trebui să devină parte a discursului public din România. Atâta vreme cât nu înțelegem că ”ei” suntem de fapt ”noi” și că ține de noi să fim parte activă a tuturor deciziilor care se iau la Bruxelles riscăm să pierdem șansele care ni se deschid în această reconstrucție europeană.

Duminică ieșim la vot pentru viitorul Europei. Este un pas important, pe care vi-l recomand tuturor. Dar la fel de important este ca, după aceste alegeri, să nu uităm de casa noastră comună în discursul public. Pentru că viitorul Europei se construiește prin această discuție, la nivel național și european, prin alianțe transnaționale și prin interesul pe care i-l acordăm Europei în fiecare zi. Pentru că, în cele din urmă, Europa suntem noi.

Citiți aici articolul complet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *