1 Decembrie – sărbătoarea restanțelor noastre

de Mihnea Mihai

Ca în fiecare an, cam de la mijlocul lunii noiembrie încoace, ne reamintim de 1 Decembrie, zi stabilită la începutul anilor 90 ca sărbătoare națională a României. Fie că citim ziarele, fie că primim invitații la diverse evenimente, tema patriotismului revine îndeobște prin comemorări standard și mesaje patriotice, mai decente sau mai lozincarde, după caz.

1 Decembrie rămâne o dată cu o importanță aparte în istoria noastră, chiar dacă stabilirea ei ca zi națională s-a făcut pe fondul fricii față de monarhie și de ceea ce ar fi simbolizat instituirea zilei de 10 Mai ca sărbătoare națională. Cu Regele Mihai încă în viață, sărbătoarea independenței și a Casei Regale era un ghimpe în coasta noilor potentați de la București, dornici să rămână stăpânii incontestabili și, față de predecesorii direcți, ceva mai prezentabili ai României. Sărbătorirea zilei de 10 Mai ca zi națională ar fi fost imposibilă fără menționarea rolului decisiv pe care Casa Regală l-a avut în dezvoltarea României și fără ridicarea publică a Regelui Mihai la nivelul rolului său istoric: acela de apărător a democrației într-una dintre cele mai tulburi perioade pe care le-au cunoscut România și continentul nostru.

S-a ajuns astfel în 1990 la declararea datei de 1 Decembrie ca sărbătoare națională. Dar, culmea ironiei, sărbătorirea începe cu stângul. Corneliu Coposu, șef al Partidului Național Țărănesc Creștin-Democrat, urmaș de jure și de facto al făptuitorilor actului de la 1 Decembrie, este huiduit la scenă deschisă, în Alba Iulia, la prima sărbătoare oficială a zilei de 1 Decembrie. Patroni spirituali ai actului ”huiduielii patriotice” erau nimeni alții decât Ion Iliescu, președintele de atunci al României, și Petre Roman, primul ministru.

Corneliu Coposu huiduit de 1 decembrie 1990 la Alba Iulia.
TVR via youtube

Să ne mirăm atunci că sărbătoarea datei de 1 Decembrie este mai puțin despre făptuitorii actului de la Alba Iulia și, mai degrabă, un prilej de discursuri seci, mesaje patriotice, poze cu tehnică militară și pomeni pe bani publici?

Putem schimba însă această perspectivă. Iar schimbarea, cred eu, începe prin citirea și înțelegerea Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Articolul 3 merită întreaga noastră atenție, pentru că reprezintă principiile pe care Adunarea Națională le considera fundamentale pentru noul stat român:

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:
1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Textul Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia , via Wikipedia
Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia, sursa cimec.ro

Orice aniversare a lui 1 Decembrie ar trebui, în opinia mea, să pornească de la un bilanț al acestui articol III. Unde ne aflăm acum , la peste 100 de ani din momentul în care acest text a fost asumat public?

Transilvania și întreaga Românie sunt, din punct de vedere etnic, mai sărace și mai uniforme. Am pierdut importante comunități germane și evreiești; am avut decenii de dictatură între 1938 și 1989 și era cât pe-aci să cădem din nou în autocrație în 2017 și 2018. Problema locuitorilor din zonele rurale este și astăzi nerezolvată, drepturile angajaților corespund doar parțial drepturilor din cele mai avansate state apusene. Încurajarea producției, depășită ca viziune de evoluția economică, ar trebui înlocuită de încurajarea noilor tehnologii și a industriilor bazate pe cunoaștere. Iar din punct de vedere al infrastructurii, regiunile istorice ale României sunt prost legate între ele. România rămâne o țară cu o justiție serios slăbită ce nu respectă încă recomandările GRECO și ale Comisiei de la Veneția, cu sistemul de sănătate într-o situație alarmantă, la fel ca și sistemul de învățământ, de transporturi, de salvare în situații de urgență, de protecție a pădurilor. Iar lista, cred, ar putea continua.

În aceste condiții ce scop pozitiv ar putea avea sărbătorirea zilei de 1 Decembrie? Prin readucerea în spațiul public a principiilor asumate la Alba Iulia, cât și prin reamintirea rolului personalităților implicate în Actul Unirii, putem găsi energia necesară pentru a recupera rămânerile noastre în urmă. Consider, deci, că orice participare la aniversarea actualei Zile Naționale ar trebui să se desfășoare sub semnul dorinței patriotice de a continua modernizarea și occidentalizarea României după principiile asumate la Alba Iulia. Restul este festivism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *