REFERENDUMUL – ÎNTRE PRIMEJDIE ȘI PAZĂ

De Dida Codreanu
Dida Codreanu

Referendumul care tocmai s-a încheiat prezintă un paradox interesant.

Pe de o parte, organizarea acestui scrutin a fost de departe cea mai defectuoasă din ultimii ani, cu reglementări parcă anume făcute pentru încurajarea fraudării (începând cu dubioasa eliminare a verificării votului multiplu). Pe de altă parte, în ciuda suspectelor măsuri luate pentru pregătirea referendumului, fraudele au rămas la un nivel destul de scăzut. S-au semnalat, ce e drept, unele cazuri de turism electoral, au fost localități cu peste 100% cotă de participare (încă din prima zi!), au fost observatori agresați, amenințați, cu cauciucurile mașinilor tăiate. Dar și în lipsa acestor inccidente, cele 3 milioane ar fi fost probabil oricum depășite, și chiar și cu aceste probleme, tot nu s-au putut atinge 4 milioane de participanți – de cvorum ce să mai vorbim.Ținând cont de aceste date am putea să ne lăsăm cu ușurință atrași pe panta unui optimism exagerat. Iată, ne putem spune, în România nu se fraudează (prea tare), cu toate că s-au creat toate posibilitățile pentru asta. În realitate, faptul că rezultatul scrutinului este unul care reflectă cât de cât fidel intențiile reale de vot ale populației se datorează în principal :

  1.  mobilizării unei părți a societății civile, care sub formă de delegați și observatori s-au implicat pentru asigurarea corectitudinii și transparenței scrutinului și
  2. faptului că partidele politice și mai cu seamă PSD-ul nu au depus eforturi pentru a organiza o fraudare în masă, mulțumindu-se doar cu crearea cadrului și cu câteva inițiative punctuale.

Chiar și așa, la o participare de 3. 276 000 de alegători pe listele permanente avem 408 000 de alegători pe listele suplimentare și 46 000 pe listele cu urna mobilă; este un număr surprinzător de mare, mai ales dacă ne gândim că în străinătate, unde se află 4-5 milioane de români, nu au votat pe listele suplimentare decât 126 000 de oameni – ori acolo nu s-a votat decât pe liste suplimentare, pentru simplul motiv că in strainătate nu au existat liste permanente. Este deci vorba de un procent de peste 12% care au votat pe liste suplimentare în țară; un procent care nu poate decât să ridice îndreptățite suspiciuni, cu atât mai mult cu cât este binișor mai mare decât la ultimele alegeri.

Ce ne rămâne de făcut, în aceste condiții?

În primul rând, este necesar ca societatea civilă să se implice în continuare pentru a supraveghea orice scrutin democratic. Nu, nu putem avea încredere doar în forțele politice – dimpotrivă, este sănătos, dat fiind prezentul și trecutul lor, să păstrăm o doză sănătoasă de suspiciune la adresa celor care ne conduc și să îi verificăm pe cât de mult ne stă în putință. Când vine vorba de guvernanții noștri, doar paza (foarte) bună trece primejdia rea.

Iar în al doilea rând este crucial să ne asigurăm că niciodată un scrutin nu se va mai desfășura în România în asemenea condiții. Trebuie reintroduse de urgență măsuri eficiente care să facă imposibil votul multiplu, raportările defectuoase, lipsa supravegherii. Este destul de rău că s-a desfășurat până și un singur referendum cu asemenea penibile preparative – măcar de acum înainte să nu mai îngăduim așa ceva!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *