Material de poziție al Rezist Zürich
De la începutul invaziei rusești în Ucraina s-au manifestat în mediile de limbă germană voci care se opun eforturilor de a opri la nivel european importurile de gaze și petrol din Rusia.
O linie de argumentație a fost imposibilitatea tehnică și consecințele pentru economiile europene. Această linie a fost deja demontată și nu mă voi ocupa de ea.
Altă linie, care a avut ecou mai ales în medii elvețiene, se bazează pe un interviu acordat la mijlocul lui martie de economul militar Marcus Matthias Keupp, de la ETH Zürich, în Legal Tribune Online[1]. El invocă două argumente. Unul este că atacul militar rusesc ar fi autarh. Rușii sunt al 2-lea producător de arme mondial. Materialul pe care îl folosesc există deja, la fel motorina și kerosenul. Ce nu există, ei pot produce din resurse proprii, independent de încasările din exporturile de petrol și gaze.
Al 2-lea argument este că ceea ce ar afecta un stop al exportului de gaze și petrol ar fi aprovizionarea populației. Or elitelor rusești nu le-a păsat însă niciodată de bunăstarea populației.
Amândouă argumentele sună la prima vedere plauzibil.
Primul argument este cel mai fragil, să începem deci cu el. Logica unui stop al importurilor de resurse din Rusia nu este de a lăsa Rusia fără arme, ci fără 40-60% din încasările din comerțul extern. Propaganda de stat rusească a afirmat de la început că guvernului nu-i pasă de sancțiuni deoarece are cu ce asigura aprovizionarea populației. Un prim țel al unui stop al importurilor este de a lăsa guvernul rus fără argumente în fața propriilor cetățeni. Pe scurt, arătăm că guvernul rus a mințit.
Este acest lucru util, chiar dacă populația nu are deocamdată cum să îl tragă pe Putin la răspundere? De ce?
Pentru că autarhia mașinii de război este o iluzie. Pentru armele mai sofisticate, Rusia a importat înainte de invazie piese din Occident, la care acum nu mai are acces[2].
O armată trebuie dotată nu doar cu arme, muniție și benzină. Ea mai trebuie aprovizionată cu alimente, cu haine, cu medicamente, cu articole de igienă care încep să lipsească mai întâi populației[3]. Care lipsesc familiilor soldaților, apoi familiilor de subofițeri, ș.a.m.d. Treptat are loc o șubrezire a întregului lanț de comandă.
Un argument mai scuril a fost avansat de SVP și e legat de o interpretare mai specială a neutralității Elveției[4]. Probabil această poziție l-a determinat și pe reprezentantul SVP în Comisia de politică externă a Nationalrat-ului să blocheze demersul lui Fabian Molina (SP) prin care cerea guvernului să oprească importurile de petrol și gaze din Rusia[5].
În această interpretare, a importa mai departe petrol de la doar unul din beligeranți (și anume de la agresor!) nu ar fi un mod de a avantaja unilateral una din părți, dar a opri importul, da.
Dacă ar mai fi nevoie, am putea întreba dacă neutralitatea este unicul principiu al politicii externe a Elveției. Firește, nu este[6]. La fel de importantă este de pildă sprijinirea păcii. A lipsi agresorul de resurse pentru a continua agresiunea servește păcii evident mai mult decât a continua să îl finanțezi.
Motivul pentru care tot apar argumente care mai de care mai fanteziste contra sancțiunilor – inclusiv contra măsurilor pentru oprirea importurilor de petrol și gaze din Rusia – este că există interese economice. Acestea încearcă să comunice că s-a făcut destul, este destul să propunem un nou format de tratative de pace, să fluturăm un pic steaguri ale păcii, pentru a ne achita de orice responsabilitate umană față de ce se întâmplă în Ucraina.
Este important să amintim vecinilor, cunoscuților, prietenilor occidentali de ce Putin a atacat Ucraina. O Ucraină liberă, cu alegeri libere, cu o presă liberă. Ea a arătat din februarie 2014 încoace că democrația este foarte compatibilă cu cultura oricărei republici fost sovietice, că Putin nu este apărătorul unor valori slave sau eurasiatice. El este apărătorul unei elite lacome și brutale și atât.
Ucraina este dovada că democrația ar funcționa și în Belarus, și cândva și în Rusia. Aceasta îl sperie pe Putin întratât, încât să trimită la moarte zeci de mii de tineri ruși pe pretexte de doi bani.
Nu există deci nici un motiv să nu-l sperie și Moldova, Georgia și statele baltice[7].
Foto credit: FreeImages.com
[1] https://www.lto.de/recht/hintergruende/h/wirtschaft-russland-krieg-putin-embargo-ukraine-militrkonom-keupp/, accesat 25.04.2022
[2] https://www.focus.de/politik/ausland/ukraine-krise/mixer-waschmaschinen-kampfpanzer-bosch-fuer-putins-krieg-viel-deutsche-technik-steckt-in-russischem-kriegsgeraet_id_68970379.html, accesat 25.04.2022
[3] https://www.blick.ch/wirtschaft/leere-regale-und-massen-ansturm-auf-laeden-zuckermangel-in-russland-id17327574.html, accesat 25.04.2022
[4] „Als neutrales Land sei die Schweiz dazu verpflichtet, keine der Konfliktparteien einseitig zu bevorteilen“. În https://www.bote.ch/nachrichten/schweiz/svp-lehnt-sanktionen-ab-und-fordert-zusaetzliche-2-milliarden-franken-fuer-schweizer-armee;art177490,1380104, accesat 25.04.2022
[5] https://www.aargauerzeitung.ch/schweiz/krieg-in-der-ukraine-aussenpolitische-kommission-lehnt-oelboykott-nur-hauchduenn-ab-ld.2272637, accesat 25.04.2022
[6] Frieden, Rechtsstaatlichkeit und Sicherheit bilden das Fundament für Wohlstand und nachhaltige Entwicklung. Die Aussenpolitik stärkt dieses Fundament. În https://www.eda.admin.ch/eda/de/home/aussenpolitik/strategien/aussenpolitischestrategie.html, accesat 25.04.2022
[7] https://www.ted.com/talks/garry_kasparov_stand_with_ukraine_in_the_fight_against_evil, accesat 25.04.2022
