Europa suntem noi! – punct ochit cu Dan Enache

De Dan Enache

Acum o sută de ani, europenii se trezeau în pace. Continentul nostru era transformat în mare parte, după peste patru ani de conflicte absurde, decise în mare parte în saloanele rupte de realitatea oamenilor care își doreau sa treacă și ei în secolul XX.

Cu doi ani înainte, jucându-se in țărâna uliței din fața casei, un copil primise un bănuț de argint. Era prima data când avea o valoare atât de mare in propriile mâini și nu va uita niciodată acel mic bănuț, ce aduna in metalul sau toată paternitatea niciodată compensată. La doar șase ani, bunicul meu își vedea pentru ultima data tatăl.

Turtucaia, valea Jiului, Oituz, Mărășești, nu a știut niciodată unde a rămas tatăl său. A crescut în aceeași casă cu două văduve drept cap de familie. La fel s-a întâmplat in Normandia, Bavaria, Yorkshire, Gyor, Voronej sau Piemonte.

Ca și când cele 40 de milioane de oameni morți in Marele Război nu au fost suficiente, doar după 20 de ani, alte 60 de milioane au trebuit sa își curme liniștea pentru revanșa părinților lor.

Și pentru că cifrele sunt mereu un bun rezumat, am găsit această statistică din 1938 care vorbește despre starea socială a Europei, in cartea “România și Europa, acumularea decalajelor economice (1500-2010)” a profesorului Bogdan Murgescu.

Abia apoi oamenii din fruntea unor țări și-au dat seama că nu mai pot continua să-și răzbune tații și că trebuie mai degrabă să se gândească la copiii lor și să nu-i mai lase cu un bănuț în praf, ci să le construiască o școală.

Românii au trebuit să-și mai sacrifice alți părinți pentru nebunia unor revoluționari care nu aveau nimic în comun cu omul, comuniștii.

De câțiva ani facem și noi parte din familia europeană care a atins poate cel mai ridicat nivel al dezvoltării umanității din istoria noastră. Trăim aceste timpuri în care putem să facem ce ne place și sa călătorim acolo unde nici măcar gândul părinților noștri nu îndrăznea sa zboare.

Ca astăzi copiii noștri să se nască europeni, bunicii și părinții noștri ne privesc cu mare responsabilitate, căci pentru ei nu a fost la fel de ușor. Suntem europeni și trebuie sa prețuim și să sprijinim Europa prin toate gesturile noastre. Facem parte din cel mai complex proiect politic pe care umanitatea l-a construit vreodată. Nu e ușor, pentru că suntem diferiți, dar suntem într-o situație cu mult mai bună decât au fost străbunicii noștri, acum 100 de ani.

E pace in Europa și pentru ca e pace putem să citim liniștiti, sa mergem la un meci de fotbal ori să numărăm frunzele galbene din fața casei sau acele care încă se încăpățânează sa rămână verzi in brad.


Europa suntem noi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *