de Mihnea Mihai
Astăzi, 11 martie 2020, se împlinesc 30 de ani de la redactarea Proclamației de la Timișoara. Celor care au participat la protestele anilor 90, le este binecunoscut punctul 8
8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștință de cauză, cu cărțile pe față
Proclamația de la Timișoara
Punctul 8 formula nucleul unei lustrații a foștilor activiști de partid și a foștilor ofițeri de securitate. Ar fi însă nedrept să privim Proclamația doar din acest punct de vedere. Pe fondul dezinformărilor asupra caracterului Revoluției, începute de mass-media centrală din ianuarie 1990, timișorenii, participanți nemijlociți la Revoluție, se văd nevoiți ”să explicăm întregii națiuni pentru ce au pornit timișorenii Revoluția, pentru ce au luptat și mulți și-au jertfit viața, pentru ce suntem în continuare hotărâți să luptăm cu orice preț și împotriva oricui, până la victoria deplină”. Aniversăm, deci, 30 de ani de la adoptarea unui document ce este un program al Revoluției din 1989, pornit, pe bună dreptate, din orașul în care a început Revoluția. Cititorii răbdători, care găsesc aici textul complet al Proclamației, vor găsi o descriere pe scurt a principiilor Revoluției din 1989: caracterul anticomunist al Revoluției (articolul 1), participarea tuturor categoriilor sociale (articolul 2), participarea tuturor categoriilor de vârstă (articolul 3) , participarea tuturor minorităților etnice (articolul 4), pluralismul politic și alegerile libere cu mențiunea intoleranței față de partidului comunist, responsabil de genocid (articolul 5), lupta împotriva racilelor propagandei comuniste (articolul 6), respingerea ascensiunii eșalonului 2 al nomenclaturii de partid la conducerea țării (articolul 7), lustrația (articolul 8), caracterul ferm pro inițiativă privată (articolul 10), descentralizarea economică și administrativă (articolul 11) și, în cele din urmă, dorința de a aniversa Revoluția în 16 decembrie, data declanșării ei (articolul 12).
Faptul că la aniversarea Proclamației bilanțul ei este în cel mai bun caz amestecat se datorează în bună parte boicotului mediatic la care a fost supusă încă de la început și faptului că puterea a fost deținută în România o perioadă lungă de timp de eșalonul 2 al Partidului Comunist și urmașii săi politici. Cu o singură televiziune , impropriu denumită ”liberă”, prezentarea tendențioasă a Proclamației în cadrul știrilor a fost ușor de realizat. Radu Paraschivescu relatează pe larg aici acest rușinos moment din istoria Televiziunii Române. Mulți români au fost mințiți în legătură cu conținutul Proclamației sau nici nu au aflat de el în 1990. Cei aflați la putere, direct vizați de punctul 8, nu aveau niciun interes să grăbească punerea lui în aplicare. Așa se face că punctul 8 a fost transpus în lege în 2006, dar legea nu a fost aplicată niciodată pentru că CCR a declarat-o neconstituțională.
Conștienți de boicotul susținut la care Proclamația a fost supusă, este cu atât mai necesar să ne reamintim și să vorbim despre acest document programatic al Revoluției Române. Pentru că, așa cum spuneau inițiatorii ”nu considerăm Revoluția încheiată. O vom continua pașnic, dar ferm. După ce am înfruntat și am învins, fără ajutorul nimănui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni și nimic nu ne mai poate intimida.”.
La mulți ani, Timișoara!
Foto credit: imagine din momentul citirii Proclamației de la Timișoara în 11 martie 1990, via Societatea Timișoara, Radio Europa Liberă
